În timpul detenției sale din perioada Procesului de la Nürnberg, Hermann Göring a avut mai multe discuții cu psihologul american Gustav Gilbert. În una dintre ele, consemnată în jurnalul acestuia, Göring a făcut o observație rece și cinică despre modul în care pot fi conduși oamenii către război.
El i-a spus lui Gilbert, aproape cu nonșalanță:
„Oamenii de rând nu își doresc războiul. De ce ar vrea un țăran să-și riște viața? Cea mai mare speranță a lui este să se întoarcă întreg acasă. Așa este peste tot: în Rusia, în Anglia, în America, chiar și în Germania. Poporul nu vrea război — este limpede.”
Apoi, Göring a continuat cu ideea care îl preocupa:
„Dar, până la urmă, nu poporul decide politica. Conducătorii o fac. Și, indiferent de regim — democrație, dictatură, guvern parlamentar sau sistem totalitar — este întotdeauna surprinzător de ușor să faci populația să urmeze direcția dorită.”
Gilbert a încercat să argumenteze, spunând:
„Totuși, într-o democrație există o diferență. Oamenii pot să-și exprime voința prin cei pe care îi aleg.”
Răspunsul lui Göring a fost însă tăios:
„Da, în teorie sună frumos. Dar, în practică, poporul poate fi manipulat oriunde. E suficient să i se repete că este amenințat. Iar cei care cer prudență sau pace pot fi acuzați imediat că sunt lipsiți de patriotism și că periclitează țara. Metoda funcționează peste tot.”
Acest dialog este consemnat de Gustav Gilbert în „Nürnberger Tagebuch” (Jurnalul de la Nürnberg), la data de 18 aprilie 1946, și rămâne una dintre cele mai clare definiții ale propagandei politice moderne.
(Sursa: Istorie la culcare)
*
148 vizite