M-am născut sașiu, dislexic, bâlbâit, cu toate componentele unui eșec enorm, și faptul că sunt aici este o performanță!
Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă...
Aveam un strabism foarte pronunţat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine – profesori şi copii, eram numit prostul clasei, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât şi de atunci nu prea am mai desenat.
Eram în suferinţă. Înţelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic!
Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: Tu eşti un geniu. Iar eu am început să fiu.
Horațiu Mălăele
*
23824 vizite