Ce este fericirea, azi parcă mă întreabă
Găsindu-și rostul vieții și firul mic de iarbă.
Pe semne că-i o clipă, un strop într-o uitare,
Pierdut printre însemne, găsit într-o chemare.
Meteahna ei vreau astăzi s-o spun nemijlocit!
E trecerea-i prea iute cu pasul ei grăbit,
De-aceea niciodată nu lasă semn adânc
În scurgerea fierbinte și fără de cuvânt.
Dușmanul ei din contră, nefericirea-i grea
Și stă și face rană acolo unde vrea
Și plânge și te rupe și sângerează mov
Găsindu-și nemurirea în câte un alcov.
Depinde doar de tine de vrei s-o exilezi,
S-o-nchizi într-o clepsidră pe care să n-o vezi
Lăsând-o să măsoare o dată și atât
O trecere uitată în tot ceea ce sunt.
Ce este fericirea? Momentul ce-l alegi
Să-ți fie sens în toate, în toate fără legi.
În toate câte-s vorbe și fapte uneori,
Ce este fericirea? Varianta să nu mori!
Autor Andreea CRISTEA, 14.06.2024, București
*
5487 vizite