Mă plimbam într-un oraș. Vizitam diferite locuri, parcuri, străzi. Pe această stradă în jurul meu erau clădiri de locuințe, pe 6-8 nivele. M-am oprit să privesc un bloc fără ferestre, unde toate ferestrele erau pictate pe ziduri. În lumina soarelui se vedea ca o jucărie imensă.
Deodată blocul a început să se clatine puternic și curând mi-am dat seama că era cutremur de pământ. M-am întors cu privirea în spate, către cealaltă direcție a străzii unde am văzut toate blocurile într-o mișcare violentă, stâlpii și cablurile de electricitate de asemenea.
Mi-am amintit de fiica mea care era în plimbare ca și mine, pe undeva pe această stradă, dar nu o vedeam.
Blocurile au început a se prăbuși. Întâi un bloc vopsit verde, undeva pe stânga, într-un mare nor de praf. A căzut tot. A urmat un altul la două clădiri distanță, pe aceeași parte a străzii...
După câteva zeci de secunde cutremurul s-a oprit, iar clădirile au început a se liniști din mișcare. Am pornit să-mi caut fiica. La un moment dat m-a ajuns ea din urmă, mergând pe o bicicletă, spunându-mi că este bine, doar murdară de ceva praf de la blocurile căzute.
Oamenii în jur erau șocați. Nu mai vorbea nimeni și nu mai mergea nicio mașină pe străzi...
M-am trezit într-o mare de liniște.
Vis.
*
23820 vizite