Terente, supranumit Regele bălţilor, este un dobrogean din satul tulcean Carcaliu, din Lunca Dunării. În anii 20 a terorizat autoritățile, fiind declarat dușmanul public numărul unu.
Fiu de cârciumar, Ștefan Vasile pe numele său real s-a născut la Carcaliu în 1895 (la 14 mai - după unii - în zodia Taurului), într-o familie cu 6 copii. Bine făcut, brunetul cu ochi verzi făcea notă discordantă printre localnicii cu păr bălai, barbă stufoasă și ochi precum apa Dunării. Carcaliu (fost Kameni) este o așezare a rușilor lipoveni situată lângă Măcin, pe malul fluviului care îi desparte de Brăila.
S-a însurat de tânăr cu o fată din sat, Ustinia, cu care are 4 copii. Fericirea lor durează puțin însă. După ce bărbatul se întoarce din război, toată familia îi moare năpraznic. La distanță de câteva zile, doi copii îi cad de pe șlepul condus de el și se îneacă în Dunăre, nevasta este răpusă de ciumă, la fel și ultimii doi copii rămași. La 24 ani, dobrogeanul se răzvrătește pe Dumnezeu. Începe să bea, trăiește în derivă, vrea să-și refacă viața, dar își prinde viitoarea soție, pe Avdotia, împreună cu un fost iubit. O înjunghie pe fată și fuge, dar este prins și încarcerat. După câteva zile reușește să evadeze. Așa se naște legenda lui Terente, banditul căutat de autorități.
Cunoscător al Dunării, Terente se ascunde în Balta Brăilei, unde își adună câțiva tovarăși nelegiuiți și încep să iasă la jaf. Întâi tâlhăresc oameni ai legii, apoi trec la pescari, vase și ajung să dea lovituri chiar în Carcaliu. Cinci ani trăiește așa, bucurându-se de simpatia localnicilor cărora obișnuia să le mai dea din prada lui. Femeile visează la băiatul rău căruia i se dusese vestea pentru calitățile fizice și îi trimit scrisori de amor. Una dintre cuceririle sale, Didina, soție de polițist, este imortalizată ca fiind perechea lui Terente, printr-un cântecel devenit refren popular: Terente şi Didina, Se plimbă cu maşina.
Terente devine haiducul preferat al românilor, până în primăvara lui 1924, când începe să bage spaima și în oamenii de rând. Iese la drumul mare, ucide oameni, atacă familii și răpește fete pe care le ține ostatice pe insula lui. După câteva zile le eliberează. Una dintre victime, Silvia Cernescu, scrie o carte În ghearele lui Terente, care este tradusă în cinci limbi. Descrierea suferințelor îngrozește opinia publică și faptul că Terente omorâse deja doi jandarmi îi pecetluiește soarta. Este condamnat în lipsă, de judecătorii din Tulcea, la muncă silnică pe viață.
Banditul dispare din țară ascunzându-se în Bulgaria. După 3 ani, în primăvara lui 1927, revine la Carcaliu. În noaptea de Înviere, Terente seamănă groază printre vecinii lui. Jefuiește casele celor mai înstăriți din sat și intră în casa preotului Filip, care slujea la biserică. O găsește pe preoteasă singură în casă și o violează. Apoi merge la verișoara lui și o siluiește și pe ea.
La 4 iunie 1927, autoritățile reușesc să-l captureze pe Terente în păpurișul de la Piatra Fetei, lângă Măcin. Este împușcat în picior și în falca dreaptă. Este adus în sat, așa rănit, pentru a fi văzut de toată lumea. Preotul batjocorit îl scuipă.
Terente moare în câteva ore, iar autopsia este efectuată de o femeie, medicul Maria Zaharescu de la Măcin. Ea îi secționează capul și organul sexual tatuat cu un mesaj prin care Terente își lăuda performanțele. Părțile anatomice sunt trimise la București, la Institutul Mina Minovici, iar trupul lui Terente este înmormântat pe câmp, în afara satului, la Răspântia Lupului.
Nici după moarte, cel mai faimos bandit al României nu și-a găsit liniștea. Localnicii povestesc că leșul lui Terente a fost dezgropat și devorat de câinii flămânzi.
Sursa: Ziarul Adevărul
https://adevarul.ro/locale/constanta/carcaliu-satul-dobrogean-terente--7_51209d0100f5182b856e573c/index.html
*
518 vizite