Autoportret

O altfel de poezie

Posted by Robertino on 2023-12-28 Poezie

Mă ridic deasupra capului
într-o răstignire nefirească
și apuc să mă privesc de sus în jos...
de sus în jos...,
cu o superioritate nedemnă
de propriile-mi gânduri .

Uit durerea sfâșietoare
provocată de cuiele ruginite ale timpului
ce-mi străpung căușurile palmelor
lăsându-mi în urmă
găuri adânci și negre
prin care se scurg lacrimile lumii.

Uit durerea sfâșietoare
provocată de piroane lungi și ascuțite
ce-mi priponesc tălpile picioarelor
de crucea înaltă, nemiloasă, a sufletului.

Mă judec necontenit
și mă condamn aspru
pentru neputința de a-mi ucide, măcar vremelnic, bunele intenții.

Îmi cântăresc faptele cu un rest de măsură
și niciodată cu o măsură întreagă,
folosesc necuvenit de mult cuvântul lasă!
și las lucrurile și faptele și cuvintele și oamenii,
să se îndestuleze hulpav
din trupul meu pus ofrandă
pe masa întinsă a intereselor meschine.

Guri flămânde mușcă din mine
ca dintr-un fruct al pasiunii
nesăturându-se niciodată,
iar eu îi las.

Lasă! zic.
Lasă! că se vor sătura într-o zi
și voi ajunge să mă reconstruiesc
acoperindu-mi toate mușcăturile
cu lut moale și cald
dospit la căldură soarelui.

Dar ei nu se mai satură!
iar eu...de acolo...de sus...
răstignită pe propria-mi cruce,
continui să mă judec
privindu-mă și lăsându-mă devorată
de hienele unei lumi fără speranță

Autor Andreea CRISTEA, București, 28.12.2023


https://www.facebook.com/100003877993962/posts/pfbid0yPU1wraLuiGLoGMsdUdwPJfFbkPPAaceb8Re7iVob2bJBvgNxpJ4NoYytfAtM2VZl/

*

83 vizite

Comenteaza




Citeste si

Mulțumesc

Rugăciune de mulțumire de la Domnul Dumnezeul Ființei Mele


Citeste si

Ziua de 10 Mai

Calendarul istoriei României


Citeste si

Luni

Nici iarba nu crește


Citeste si

Prin ochii ei

De ce ești un om frumos?