Când a plecat prima dată din țara ei, se gândea că va face niște bani și se va întoarce. Aveau de renovat casa, de reparat acoperișul, gardul de la stradă trebuia și el reparat... Era divorțată și avea doi copii care mergeau la școală. Deși era tânără, nu mai avea loc de muncă, după ce singura fabrică din zona ei fusese închisă.
A muncit aproape un an prin casele familiilor bogate din Occident. Curățenie, călcat haine, îngrijire copii.
- Copiii altora ! Ai mei au rămas acasă cu bunicii bătrâni, fără mamă aproape.
Ileana plânge...
Când a luat vacanța s-a întors acasă. Aici din nou muncă, că doar a strâns banii ca să renoveze casa. A mai îmbrăcat copiii în haine noi. A mai cumparat diverse lucruri pentru casă. Nu a reparat și gardul - a trecut repede vacanța, iar banii s-au terminat și mai repede. Și iar a plecat la muncă.
-Pentru că mai erau și altele de făcut. Și nu avea cine să le facă.
Ileana plânge...
Așa au trecut mulți ani. Pe neștiute. Tot anul muncea departe, iar verile, în vacanțe muncea acasă... A reparat acoperișul, a reparat gardul, a tencuit casa, a cumpărat lemne pentru foc, a ținut copiii la școală, apoi la liceu. Mereu a fost câte ceva de făcut, iar când ești mereu ocupat timpul trece foarte repede. Copiii au crescut, bunicii au îmbătrânit și mai mult.
- Îi auzeam din când în când la telefon...
Ileana plânge...
A muncit zi după zi, zeci de ani de trudă. Toată munca se vede pe mâinile ei, și pe frunte, și pe umeri... Și timpul a trecut. S-au născut nepoții. Bunicii s-au stins...
Ileana plânge !
Acum este la rândul ei bunică... Își privește zilnic nepoții pe ecranul telefonului și în pozele de pe frigider. Este scump biletul de avion și banii ce i-ar cheltui pentru a merge mai des acasă, îi trimite nepoților. Pentru haine, alimente, căldură, educație...
- Ei au mai multă nevoie de ei. Să le fie bine și să îi știu sănătoși.
Ileana plânge !
Mâine va fi Paștele. Va lucra în schimbul unu, apoi va veni acasă să ciocnească un ou roșu... Singură.
Cristos a inviat !
Thomas
*
160 vizite