Dacă ar fi să înșir aici toate mizeriile ce au venit din dreptul tău către părinți și către mine, aș scrie o carte. Urâtă...!
Îmi spui că eu nu ți-am fost frate. Că dacă eram fratele tău... Imaginea ta pe scurt?
Săreai la bătaie cu mine sau cu ceilalți copii atunci când pierdeai jocul la fotbal, la șah, la table. Săreai la bătaie pentru te miri ce.
La școală te băteai frecvent cu colegii tăi. De zeci de ori a trebuit să te aștept când ieșeai de la cursuri, ca să nu o iei pe cocoașă.
Te-ai apucat de fumat în clasa a VI-a. La școală nu învățai, ai ajuns la un liceu de mana a treia, agricol, cu șpagă și abia l-ai terminat. Era să te dea afară din liceu pentru atitudine urâtă. Ai agresat o profesoară... cu toate acestea strigai după mine corijentule, eu intrat la cel mai bun liceu din vremea aceea, pe muncă și pe nopți nedormite.
Te-ai futut în cur la 16 ani și a trebuit să îndur ironiile tuturor prietenilor pe seama ta ani de zile. Unii m-au privit și pe mine cu suspiciuni din cauza asta.
De la chestia cu curul tău minunat, te-ai certat cu părinții și ai fugit de acasă la 17 ani. Ți-ai găsit adăpost la bunici. Așa ai ajuns să locuiești acolo, nu pentru că ai vrut tu să dai vreun ajutor cuiva.
La 18 ani ai vrut să te sinucizi pentru o fată, cu care, chipurile, acum vrei să îți refaci viața. Atunci în spital, doi dintre colegii tăi de salon și-au pierdut viața. Pe tine te-am scăpat eu. La cât erai de alterat în acele zile, medicii nici nu voiau să audă rugămintea mea de a te lăsa printre oamenii normali. Ai ajuns internat pe termen nelimitat într-un cămin de nebuni și am reușit să te scot de acolo cu șpaga mea și cu influență, cu ajutorul Corneliei.
La 19 ani te-ai căsătorit pe repede înainte cu o minoră, Mirela. Nunta ți-ai făcut-o pe banii mei și ai lui Marcel și te-ai supărat foarte tare când Marcel ți-a cerut banii împrumutați înapoi, imediat după nuntă. El și-a recuperat banii, eu nu. Pe Mirela ai traumatizat-o cumplit până într-o zi, când v-am găsit certați și pe ea plânsă și bătută. Pentru că nu era prima bătaie pe care o primea de la tine, am luat-o cu mașina și am dus-o acasă în Băneasa, la mama ei, oprindu-i suferința. Știi cine a oprit plângerea la poliție a părinților Mirelei împotriva ta ? Eu. Știi cine ți-a plătit divorțul ? Tot eu.
Apoi ai plecat în lume. Când ai apărut, ai venit cu una grea și aveai nevoie de un acoperiș deasupra capului, că ți se năștea copilul. Munceai la negru și câștigai trei lulele cum spunea mama, iar asta ocazional. Nu ți-a plăcut veterinar la Crevedia cu normă întreagă. Ai ales haiducia din construcții unde munceai când voiai tu, și asta doar dacă aveai lucrări. Furai de pe șantiere, toată casa ta este construită mai ales din materiale furate. Te-ai certat mereu cu proprietarii, cu muncitorii, cu rudele, cu prietenii. Iernile frecai menta căci nu aveai lucrări și atârnai la masa părinților cu lunile.
Tu nu ai avut un comportament normal niciodată, iar violența ta este prezentă pe tot parcursul vieții tale, inclusiv față de noua ta familie. Nu o dată ți-am găsit copiii și nevasta aliniați pe hol, chiar și în frig, pentru că tu erai la masă și mâncai și aveai nervi. Abia după ce s-a făcut Ela mare ai lăsat tonul mai jos, deși aș pune chestia asta pe seama aparențelor, pentru că te-am evitat, săturat de atâta mârlănie, și nu mai știam efectiv ce se întâmpla la tine acasă când veneai de pe șantier.
Te-am evitat constant din seara aceea când te-am găsit beat, vorbindu-i urât mamei, chiar lovind-o. Ți-am făcut observație și ai sărit la bătaie și cu mine. Mama vitează s-a băgat în fața ta și era să încaseze iar un pumn de la tine. Ca să nu o lovești pe ea, am ferit-o și l-am încasat eu, după ceafă. Nu ți-am răspuns violenței, deși meritai atunci să îți sparg dinții. Am recurs la a te evita, la a te ignora. Și acum o fac.
Părinții au murit, și îmi ceri să nu te trag la răspundere. În condițiile în care eu i-am scos din mizerie de mai multe ori, departe fiind de ei, tu locuind cu ei în curte, îmi este foarte greu să nu o fac. Ți-am mai spus, dacă eu aș fi fost acolo cu ei în curte, viața lor ar fi fost de o mie de ori mai bună. Dacă ei ar fi răspuns invitațiilor mele de a se muta la mine, tot așa, le-ar fi fost mult mai bine. Nu vreau să fac speculații pe subiectul acesta, pentru că ei au ales să continue să stea aproape de tine, dar nu s-ar fi dus în pământ atât de repede dacă alegeau să trăiască lângă mine...
Iar acum, după moartea lor, vii să ceri și din dreptul meu natural o jumătate, că de, așa ți se pare ție legal. Păi tocmai asta este, că nu este legal.
Tu chiar continui să crezi că eu o să închid ochii la toate? Iar astea nu sunt toate. Sunt încă multe de spus și le voi spune pe fiecare.
Pentru că am avut cu tine scandaluri cu violențe de fiecare dată când nu îți convenea ceva, te-am evitat. Dar asta s-a întâmplat față de tine. În relația mea cu părinții am fost mereu în preajma lor. Până v-ați mutat voi patru în casa voastră, veneau mai ales ei pe la mine, ca să nu mai faci tu scandal. Apoi am putut veni și eu la ei, că nu mai era nebunul de pază la ușă. Și o făceam când erai plecat de acasă.
Ai tot afirmat că tu ai realizat doar împliniri mărețe... Că ai băgat gaz, că ai băgat canalizare și apă... Că tu ai făcut actele pentru terenuri... Că părinții nu au făcut nimic...
Mama a fost disponibilizată prima. A primit salariile compensatorii, dar nu a stat acasă în șomaj. A muncit la negru la o firmă de sucuri în Bucureștii-Noi cu doamna Artene, iar apoi cu doamna Tihon la Restaurantul Doi Cocoși. A ieșit la pensie cu o pensie mică. Dar așa cum spunea și ea, nu a venit la masa ta. Din contră, și după ce v-ați mutat în casa voastră, foarte mulți ani ați atârnat voi patru la masa ei, și ați mâncat inclusiv din alimentele trimise de mine pentru ei.
Și tata a fost apoi disponibilizat și a primit la rândul său salarii compensatorii. Mult mai mulți bani decât în cazul mamei. Când a ieșit la pensie, tata avea dublu față de mama. Ultimele lor pensii cumulau undeva la 700-800 euro. Bani au avut și pentru ce și-au dorit ei, și pentru actele terenurilor, și pentru a trăi. Nu de puține ori o găseam făcând mâncare pentru voi. Manuela încă era casnică și totuși vă gătea mama.
Părinții aveau din partea mea un ajutor constant în alimente cât să mănânce o masă caldă amândoi în fiecare zi. În ultimii lor 8 ani de viață, în fiecare săptămână le aduceam alimente, uneori cu dedicație - punga asta este pentru mama, punga asta este pentru tata. Pentru informarea ta în fiecare săptămână le aduceam brânză dulce și telemea, un baton de salam, un pui întreg, roșii, morcovi, ceapă, ardei gras, suc, ciocolată, banane, mere, apă. Dacă mai cereau ei în mod expres ceva, lista se completa. Și dacă nu aveau pensie tot nu ar fi murit de foame.
Terenurile ? Banii necesari pentru proces i-a oprit mama în 1995 de la mine. În acel an încă nu se aprobase legea retrocedărilor de terenuri și de aceea nu s-au judecat ambele procese în același timp, cel pentru casă și cel pentru terenuri - am discutat cu doamna Nicoleta și mi-a clarificat detalii. Și titlurile de proprietate pe terenurile agricole s-au dat foarte târziu. Tu, după anii 2000, cel mult ai plătit încheierea de autentificare la notariat și intabularea. Este un rahat de sumă ceea ce ai plătit tu în raport cu cheltuielile de judecată și nu este meritul tău succesul acelui proces.
Un alt amănunt legat de terenuri este că atunci când te-ai născut ai fost înregistrat la 74. Toată familia avea actele de identitate la 74, în condițiile în care casa părintească a fost dintotdeauna la 76. La proces eu am observat aspectul acesta și am adăugat împreună cu doamna Nicoleta mențiunile complete pentru ambele parcele 74-76, și pentru casă, și pentru terenuri. Tu erai încă internat la Gheorghe Marinescu, la nebuni, în seara aceea ! La vârsta ta de 18 ani te durea în cot de procesele imobilelor.
În 2007 așa cum reiese din actul pe care l-am citit - și care îți dă dreptul asupra lui - terenul tău a fost dobândit în urma unei plăți de 29500 de euro către părinții noștri. Și asta este o minciună. Toată treaba asta este o mascaradă făcută pe ascuns. Eu nu trebuia să aflu - ceea ce până la urmă s-a și întâmplat, și măgăria a ieșit la iveală la decesul mamei. Terenul l-ai primit de la părinți fără bani, doar-doar să vă legalizați construcția casei . Trebuia menționat un preț acolo la notar. Tu nu ai avut 30 de mii de euro niciodată în viața ta - nici măcar 10 mii nu ai avut... Și nici construcția casei nu ți-ai legalizat-o, astfel că acea construcție încă mai depinde și acum de utilitățile de pe parcela 76, deși tu erai pe 74. Dacă ai fi avut cei 30 de mii de euro, părinții nu ți i-ar fi luat, ci te-ar fi ajutat să îți termini casa de construit și să îți faci acte legal pe construcție. Iar valoarea terenului la acea dată era de peste 120000 de euro, nu 29500 cât ați trecut voi în acte. Oricum, părinții nu aveau legal voie să facă acest demers.
Astfel fiind lucrurile, cum poți să afirmi că doar tu ai realizat acele lucruri, respectiv conectarea la apă, gaze, canal... Înțeleg că poate ai contribuit și tu cu bani pentru că și tu ai trăit în curtea aceea, era și în interesul tău. Să le excluzi contribuțiile părinților mi se pare o totală aberație.
În acest moment nu cred că se va schimba ceva între noi, pentru că totul este atât de plin de minciuni, de putred și de murdar, în tot felul de moduri, că ți-ar fi foarte greu de deslușit povestea. Tu nu poți ieși din minciuna ta, pentru că ți-a devenit un mod de viață.
Adevărul tău bolnav se bazează pe atâtea minciuni, confuzii și presupuneri, pe atâtea interpretări proprii în necunoștință de cauză, pe atâta ignoranță, că ți-au devenit religie. Iar credința ta în acest adevăr bolnav te-a îndepărtat aproape complet de ceea ce ar trebui să fii în relația cu mine, adică frate.
Niciun lucru dintre toate lucrurile bune pe care pretinzi că le-ai făcut tu, nu te îndreptățesc pe tine mai mult decât pe mine, în fața părinților noștri. Asta este o chestiune de sânge. Dacă ai făcut lucruri bune pentru părinți, trebuia să le faci din sufletul tău de fiu și nu ca să te îndreptățească pe tine mai mult, în raport cu mine, fratele tău. Asta ține de stilul tău de oportunist.
Ți-am mai spus că acolo în curte, tu ai împărțit dreptatea întotdeauna cu pumnul strâns. Mie nu mi-a plăcut asta, nu îmi plac scandalurile și te-am evitat, recunosc. Nici faptul că te-am evitat nu te îndreptățește pe tine mai mult.
Eu nu mi-am strigat în gura mare ajutorul pe care l-am oferit constant părinților, pentru că mi se pare un lucru josnic. Le-am oferit atât cât am putut eu - și nu puțin, sau mai puțin ca tine, din contră - și nu am așteptat de la ei nimic, nu am cerut de la ei nimic în schimb. Tu fiecare lucru pe care l-ai făcut, pentru oricine, l-ai strigat cu fiecare ocazie avută și ai cerut la schimb ceva, și de obicei mult mai mult decât ai fi meritat. Și acum faci lucrul acesta cu mine, pretinzând plată pentru lucruri pe care nu le-ai terminat...
Nu îți cer nimic ție. Nici înainte nu am făcut-o. Tu nu m-ai ajutat pe mine cu nimic. Totul a fost făcut cu plată. De încurcat, da, m-ai încurcat, și nu doar o dată. Sunt lucruri pe care încă le mai descurc și acum de pe urma ta - relații cu oameni pe care i-ai mințit, angajamente financiare nerespectate...
Nu îți cer nimic ție. Ceea ce pretind este un drept natural al meu, născut odată cu mine, ca fiu al părinților mei și ai tăi. Tu ai credința că faci bine având pretenție la acest drept al meu. Dar NU! Chiar dacă acel act pe care ți l-au făcut ție părinții pentru partea ta ar fi legal, este obligația ta morală să îmi respecți dreptul meu natural pe partea mea, mai ales în condițiile în care părinții nu au mai avut timp sau capacitatea mentală să îmi facă și mie acte în dreptul meu.
Este imorală și nedreaptă pretenția ta și nu are nicio legătură cu sentimentul de frate pe care îl fluturi în fața mea, ba din contră, te îndepărtează și mai mult de ceea ce pretinzi că ești. Pretenția ta este o batjocură ordinară!
Deși am avut puterea să fac să îmi fie doar mie bine de nenumărate ori, nu am făcut-o niciodată, așa cum ai făcut-o tu. Stau și mă întreb, dacă ar fi fost invers, să îmi fi făcut eu actele pe partea mea, oare cum ai fi procedat tu?
Nu ți-ar trebui prea mult să înțelegi lucrurile acestea și să fii de acord cu ele, dacă ai gândi ca un frate ! Dar tu gândești ca un dușman. Tot timpul ai fost într-o competiție violentă cu mine, exact ca un dușman.
După tot parcursul tău, în momentul acesta chiar știu cine îmi ești !
Eu știu că tu nu m-ai considerat fratele tău niciodată. Nu de acum... Știu de foarte mult timp... Și știu și motivul: pentru că nu am susținut în niciun fel impostura ta, lașitatea ta, trădarea, hoția, violența, prefăcătoria, minciunile, toată mizeria cu care te însoțești și de care te folosești în fiecare zi și în fiecare relație, încă din adolescența ta.
Am fost alături de tine până în momentul în care ai început să nu îți mai respecți părinții, bunicii, rudele, prietenii. Pe mine nu mă pun în acest context pentru că pe mine nu m-ai respectat niciodată... Deși nu m-ai respectat niciodată, am fost alături de tine și te-am învățat multe lucruri. Mai mult, eu te-am readus la viață în cel mai prostesc moment din viața ta. Eu, cu mâinile mele, cu prietenii mei și cu resursele mele. Și totuși nu m-ai respectat nici pentru asta. Nici măcar nu mi-ai mulțumit vreodată pentru asta. Ai uitat tot. Dacă te lăsam să mori atunci în spital, astăzi era liniște pentru mulți oameni...
Îmi pare rău că îți spun, pentru că nu voiam să îți spun toate lucrurile acestea. Dar situația mă obligă. Tu mă obligi.
Tu ești absent din viața tuturor de zeci de ani. Dacă se întâmplă să apari, ești doar într-o vizită de persiflare și de batjocorire zgomotoasă și violentă. În limitele tale de salahor, nu ai nicio măsură în a aprecia vreun lucru. La tine totul este de suprafață, temporar, incoerent, speculativ. Iar când cineva se prinde de natura ta mizerabilă, tu treci imediat la batjocură și la violență.
Nu ai adus nimic bun în viața nimănui, nici măcar în cea a părinților tăi. În schimb ei au murit amândoi pentru tine, de prea tineri și în condiții anormale de viață pentru perioada în care au trăit. Au partea lor de vină că nu au acceptat să te lase în prostia ta. Tu ai fost cea mai mare povară a vieții lor. Te-au ținut sub aripa lor zeci de ani, cu tot cu familia ta. Ți-au dat gratis un lot de teren ca să îți faci casă. Tu, repet, cel mult ai plătit taxele de transfer și de intabulare. Iar tu îi drăcui cu o ură nedisimulată...
Tu exiști doar pentru că un mare număr de persoane au suferit pierderi în favoarea ta, și la care, din dorința de a nu cădea în ridicol sau de a nu pierde timpul cu răutatea ta, au renunțat în a le mai reclama și a cere despăgubiri.
Modul tău de relaționare este că dacă faci ceva pentru cineva, tu să ceri și să primești bani, chiar dacă nu îți ți promisiunile, iar dacă cineva face ceva pentru tine, el trebuie să o facă gratis.
Ai avut probleme? Toți oamenii au probleme. Nu au fost problemele tale mai mari... Doar că tu ești cel care crede așa ceva și se plânge insistent ca un milog.
Nimeni nu este de acord cu ceea ce pretinzi tu acum în legătură cu lotul meu de teren. Către Carmen ai mințit că Manuela are pretenții, dar Manuela m-a asigurat de mult timp și de mai multe ori să nu îmi fac griji că ea ar pretinde ceva. Ea a luat poziție și față de mama în direcția atribuirii naturale a lotului către mine, și de față cu mine, și de față cu Rocsana. Nici rudele, nici prietenii, nici vecinii, nici măcar notarii, nu sunt de acord cu pretenția ta, chiar dacă condițiile îți sunt legal favorabile. Cum spuneam, este imoral. Dar tu nu știi ce înseamnă moral și imoral.
Nu eu mă gândesc la bani, pentru că acolo este vorba de dreptul meu natural. Acolo sunt banii mei dintotdeauna. Tu te gândești doar la bani, și o faci din dreptul meu, din banii mei, ca un tâlhar. Este o oportunitate pe care tu nu o poți pierde pe motive de moralitate. Tu ești un hoț de fel, ce este aceea moralitate pentru tine, hoțul ? Mai ales în acest moment în care poți fura acești bani legal !
Nu voi continua ping-pong-ul de mesaje cu tine pentru că pe lângă toate cele enumerate mai sus, pe lângă băutura și drogurile care ți-au prăjit creierii, ești un idiot. Tu nu poți pune cap la cap toată istoria ta - este prea mult pentru tine. Și nu știi lucruri despre mine pentru că nu te-a interesat decât persoana ta. Eu știu toate lucrurile despre tine pentru că am fost prezent mereu acolo unde trebuia să fii și tu prezent. Doar că tu erai mereu absent sau beat. Iar pentru mine, bun sau rău, erai fratele meu. Așa cum erai tu, absent, beat sau idiot, erai fratele meu...
Acum nu vei mai fi...
Pentru că vei fura de la mine ! Iar de la mine, cine fură, plătește ! Scump ! Foarte scump !
*
1948 vizite