E remarcabil că avem, în România, o zi dedicată lecturii în care, dacă manifestările acestei nevoi fundamentale de formare a omului n-ar avea azi, prin ordin de ministru, o înfățișare mai degrabă comemorativă în școli, chiar am putea avea niște abordări oneste în legătură cu cititul.
Am aflat, însă, că, o dată pe an, în această zi de sărbătoare, preț de-un sfert de ceas între ore fixe, hotărâte prin semnătura ilustrului, copiii trebuie să-ntrerupă orice-activitate și să se dedice cititului, ca și cum lectura ar fi un moment de reculegere, de pioșenie religioasă care deschide sfânta slujbă a prohodului. Parcă-i și vezi pe sărmanii copii deposedați de telefoane și încuiați brusc în solemnitatea momentului, pentru ca vreo televiziune să poată transmite live smerenia sfertului de lectură.
E adevărat, copiii citesc puțin azi. „Nu mai citesc” e un fel fățarnic de a le pune copiilor în seamă ceea ce cifrele oricărui an editorial reflectă în mod special din realitatea adulților. Pentru că nu copiii nu citesc, ci vasta majoritate a adulților. Cifrele Eurostat de anul trecut arătau că 93,5 % dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an. Sigur că sărăcia e o cauză, dar să nu o punem tutelară, fiindcă fățărnicia sălășluiește în case mari și ea se traduce în gesturi ca acesta în care copiii sunt puși să se-nchine cititului un sfert de ceas într-un an, în timp ce, fundamental, în lumea adulților, nu se schimbă nimic.
Tot ce ne oferă cu adevărat cărțile, acces la lumile vii prin care putem noi înșine prinde contur și o viață interioară fără margini, a fost așezat într-o raclă pe la care copiii să se perinde în marea sărbătoare a lecturii din an. Dar cu fonduri de carte zero în majoritatea școlilor, biblioteci și librării inexistente în multe orașe, nu mai spun sate, și, prin urmare, absența modelelor de cititor în familie și în comunitate, copiii vor prelua cu astfel de ocazii ceremonioase prefăcătoria retoricii în care ne găsim: cititul este ceva cu adevărat sublim, dar lipsește cu desăvârșire.
Suntem la coada Europei ca nivel de lectură și piață de carte și ne arătăm taaare preocupați de asta: părinții dau vina pe școală, profesorii pe părinți, iar ministrul trage evlavios clopotul lecturii. E mai simplu, nu-l doare mâna și pare că sună bine.
Liana Alexandru
De ce ar face copiii altceva decât ce văd acasă?! - Peste 93 la sută dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an
https://republica.ro/azi-un-sfert-de-ora-de-reculegere-in-scoli-vesnica-pomenire-lecturii
*
526 vizite