Sunt momente în care chiar eu sunt uimită de câtă durere stă bine ascunsă în sufletul meu. Mi-am propus să scriu un gen de jurnal... Al trecutului...
Acum nu am la îndemână hârtie și pix. Știu că tu ai întotdeauna timp pentru mine. Nu știu sigur de ce, dar întotdeauna ai fost PENTRU mine. Probabil că nici tu nu știi. Pur și simplu așa este relația noastră.
După ce tu te-ai căsătorit, ne cam pierduserăm unul de altul, dar ne-am regăsit. Nu-mi bat capul cu a mă gândi la relația noastră... Sunt mulțumită că exiști și că-mi dai încrederea că contez pentru tine. E tare bine să știi că cuiva îi pasă de tine. Și pentru asta îți mulțumesc.
În dimineața asta m-am uitat la un episod dintr un serial turcesc dat în reluare la TV. Îmi plac actorii. Unul dintre ei seamănă oarecum cu Morsy... Și acest actor apare în rolul unui tip îndrăgostit de o femeie frumoasă și educată. Iar el încearcă să se apropie de ea. Se poartă frumos cu ea, o protejează... M-a dus cu gândul la Morsy... Alături de el, la debutul relației mele cu el, asta mi-a inspirat și mie. Protecție. Mă simțeam atât de singură și de pierdută...
Dacă mama mea ar fi avut capacitatea să fie lângă mine și să mă iubească, nu m-aș fi uitat nici o secundă la Morsy. Pur și simplu voiam să scap din toată nebunia creată de alegerile mamei mele.
Am fost alături de mama cu totul. Am considerat-o o victimă fără putere, a tatălui meu. Am văzut cum o bătea, cum o maltrata. O bătea până cădea jos, apoi o lovea cu picioarele încălțate, apoi arunca apă cu oala pe ea... Nu pot să uit toate astea ! Stau ascunse în mine, le car, le tot car. Și am iubit-o nespus și am apărat-o și am mâncat la rândul meu bătaie pentru că țineam cu ea.
Nu-mi răspunde. Citești când poți! Lasă-mă doar să-ți scriu. Simt nevoia. Știu că mă lași și pentru asta te iubesc.
Când, în sfârșit m-am impus și am convins-o să divorțeze, credeam că va fi mai bine, dar în casa noastră a apărut acel Nelu cu care sigur, sigur avea o relație de înainte, asa cum zicea și tata și asa cum eu n-aș fi crezut, de altfel. Pe atunci începusem cu pași mici să înțeleg că mama nu era chiar personajul pozitiv, chiar victimă... Niciodată nu-mi amintesc să fi primit vreun cadou de ziua mea din partea mamei. Am crescut știind că nu avem bani pentru asta. Nici nu-mi mai făceam probleme. În anul în care mi-am început relația cu Morsy, mama a hotărât ca să se mute Nelu la noi acasă. Mai mult decât atât, a adus-o și pe fiica lui la noi, în dormitorul meu, în pat cu mine. Mama ei decedată și de etnie romă. Fără să fiu anunțată sau întrebată, fără să se discute cu mine, să fiu pregătită, să mi se explice că voi avea o străină în pat și în cameră cu mine. Am venit acasă și am găsit-o pe fiica lui Nelu aranjandu-și hainele în dulapul meu. Printre hainele ei era și un pulover pe care mi l-a prezentat ca fiind cadou din partea mamei mele de ziua ei. Am simțit că mi fuge pământul de sub picioare. Pentru ea s-au găsit bani de cadou. Eu născută pe 13, iar ea, undeva pe 28 - 29. În momentul ăla am simțit nevoia să ies din acel tablou. Am simțit nevoia să plec. Iar după un timp mi s-a oferit ocazia să plec în Bulgaria, la Morsy. Și am plecat. Dar nu oricum, ci susținută de mama, care a mers cu mine la Pașapoarte. Știa că plec pentru a munci. Nu m-a oprit, nu s-a îngrijorat, nu a regretat. Și în Bulgaria am găsit un Morsy cam de aceeași vârstă cu tata, care s-a purtat frumos cu mine. Îmi amintesc că a venit în Ruse și m-a așteptat la Gară. Apoi am luat trenul spre Burgas, noaptea. Într-o stație, eu dormeam, iar el a coborât și a cumpărat de pe peron multe dulciuri și mi-a umplut canapeaua din tren cu dulciurile. Când m-am trezit le-am văzut. Simțeam iubire? Îl iubeam? Nu eram decât amici, dar îmi dădea senzația că nu mai sunt singură. Că sunt cu el. Abia după 6 luni în care am trăit împreună cu Morsy, mi-am început viața sexuală. Nu m-a deranjat cu nimic, nu mi-a cerut nimic. Cred că doar eram unul cu altul, nu mai eram singuri, nici eu, nici el.
Ce pot să-i cer eu mamei mele acum? Atât a putut ea! Atât a fost nivelul ei! Dar și Morsy trebuia să mă trezească și să mă pună pe picioare! Să mi arate că nu sunt pe drumul cel bun. Pentru că el s-a trezit la un moment dat. Acum știu că el s-a trezit și a înțeles că relația noastră se transformase în altceva. Când am născut-o pe Anis nu a mai găsit altă ieșire și și-a regizat sau a contribuit la plecarea lui din țară lăsându-mă la pământ din toate punctele de vedere. Și tot în casă cu mama și cu Nelu. Practic, am sperat la mai bine și m-am afundat mai rău. Singură, părăsită fără răspunsuri, fără a înțelege ce m-a lovit, dar cu un copil. Și aveam doar 25 de ani...
Pentru că nu am vrut ca Anis să ia decizii greșite din cauza faptului că nu are unde să locuiască și pentru că m-am simțit întotdeauna datoare față de ea, am hotărât să-i ofer o locuință, apartamentul în care locuiește. Pentru că, consider că atunci când nu depinzi de nimeni iei decizii mai bune în viață. Mă întreb câteodată... Ce am făcut cu viața mea și pentru ce atâta luptă?!
Aștept mereu, în permanentă, acea persoană pe umărul căreia să-mi pot pune capul și să simt că nu sunt singură. Să-mi ia absolut toate grijile de pe umeri, din suflet, din minte și să mă ușureze. Să mă ajute să simt că trăiesc, să mă ajute să pot fi eu!
Îmi doresc enorm să pot să-mi permit să trăiesc în casa mea de la țară! Să existe cineva care să-mi îndeplinească această atât de arzătoare dorință. Și să nu mi spui că depinde doar de mine. Am obosit de tot ceea ce depinde doar de mine. Sufăr pentru că mă simt presată de timp. Îmbătrânesc și mi-e frică că nu-mi voi îndeplini din dorințe, pentru că nu va mai fi timp pentru mine.
Mă întreb... De ce a trebuit să existe Morsy în viața mea?! Că cică toate au un rost... Îmi răspund că trebuia să fiu mama lui Anis. Dar, de ce? Probabil pentru că fiecare trebuie să avem o poveste de viață și aceasta este a mea...
Ai grijă de tine!
*
3389 vizite