Imediat după Revoluție, o țară întreagă se mira, era stupefiată, era revoltată și furioasă că s-a lăsat condusă de un cizmar analfabet și de o savantă de renume mondial, care se pretindea doctor în chimie și care era Doctor Honoris Causa a multor universități din țară și din lumea largă. Râdeam, făceam glume și ascultam bancuri pe tema asta.
Unul din bancurile auzite atunci îl știu și acum și vi-l spun...
...
Erau într-un avion patru persoane - un cioban, un doctor, Elena Ceaușescu și pilotul. Avionul s-a defectat deasupra oceanului și pilotul a spus:
- Suntem patru persoane și avem doar trei parașute. Ce ne facem?
- Eu sunt doctor în chimie. Sunt savant de renume mondial. Umanitatea are nevoie de mine. Trebuie să mă salvez! zice Elena Ceaușescu și haști o parașută și sare.
- Ce ne facem!? Ce ne facem!? se lamenta pilotul. Mai suntem trei și avem două parașute. Unul din noi va muri...
La care ciobanul îi răspunde cu calm:
- Nu-i bai. Vom trăi toți că deșteapta pământului a sărit cu traista mea!
...
Ce am făcut în anii de democrație!? Am construit o societate fără savanți și doctori care confundă o parașută cu o traistă de cioban!? Am construit o societate mai bună, în care diplomele sunt pe merit și doctorii veritabili!? Am construit ceva mai durabil și mai bun în democrație decât lumea strâmbă din dictatură!? Am fost în libertate mai buni decât în dictatură!?
Am dus țara de la Elena Ceaușescu, la Bode... Am umplut țara de elene ceaușești și de cizmari, care au funcții înalte și putere de decizie. Era una singură savantă de renume mondial. Acum sunt peste tot. S-au înmulțit, s-au multiplicat ca microbii într-o infecție purulentă.
Am citit declarația aceea a rectorilor, a spumei intelectualității și științei românești în sprijinul lui Sorin Cîmpeanu și m-am crucit. Doar trei rectori din toată țara nu au semnat-o. În rest o frăție a impostorilor, care, în limbaj de lemn demn de un președinte de CAP comunist sau de un președinte de asociație de locatari, care face cerere să primească de la primărie coșuri de gunoi, își exprimă solidaritatea. Dialogul dintre ei pe această temă e absolut rușinos. Nu înaltă ținută morală, nu limbaj academic, nu idei nobile, ci doar o frăție mafiotă care își apără privilegiile câștigate.
Nu cred că merită să citez măcar o frază din această declarație, dar merită să o citez pe doamna Anca Vasiliu, cercetătoare româncă, doctor în istoria artei, filosofie antică și medievală la Paris, care a primit vara această Marele Premiu al Academiei Franceze pentru filosofie: A face un doctorat în Franța este un lux și presupune înainte de toate un concurs extrem de dificil pentru accesul la o bursă sau un contract doctoral... Deci în momentul în care începi un doctorat, știi că ai în fața ta cel puțin zece ani de galeră, de muncă. Ca să faci asta prost, fiind imediat reperat, nu merită. Pentru că nu ai absolut nicio șansă...
Ei, dar doamna vorbește din Franța și despre Franța...
În România e altfel... La noi auzi expresia a-ți face rost de o diplomă la fel de des cum auzi că îți face rost de mâncare.
...
Nu știu ce o fi cu țara aceasta. Nu știu cum vom merge înainte...
Străbătută de un fior de speranță îmi imaginez că toți doctorii sunt într-un avion deasupra oceanului. În avion sunt multe traiste de cioban și doar câteva parașute. Și avionul se strică. Și...
Nu continui. Cred că vă puteți imagina și singuri ce se întâmplă...
Luminița Aldea
Erau într-un avion patru persoane - un cioban, un doctor, Elena Ceaușescu și pilotul... Nu mai e un banc: s-a umplut țara de savanți de renume mondial
https://republica.ro/zerau-intr-un-avion-patru-persoane-un-cioban-un-doctor-elena-ceausescu-si-pilotul-nu-mai-e-un-banc-s-a
*
314 vizite