Gânduri

Sătui de judecată

Posted by Robertino on 2024-06-10 Poezie

Voi ce-mi stați tăcuți alături
Și îmi beți din cupa vieții
Numărându-mi printre aburi
Pașii sparți ai tinereții,

Prea sătui la judecată
Mă chemați ca să vă spun,
Ce-aș putea să pun în față
Să vă dau ca un nebun.

Și-ndulcind amărăciunea
Cu veninul copt al firii,
Voi îmi smulgeți și iubirea
Ca un bir dat nemuririi.

Nu mai conteniți cu vorbe
Să îmi cereți, să loviți
Și în nopțile ce-s albe
V-apucați să mă zidiți.

Să îmi puneți la picioare
Lanț de piatră, negru, greu...
Și la aripi închisoare
Pentru visul ce-i al meu.

Voi ce-mi stați tăcuți alături
Tot hrănindu-vă cu bine,
Eu vă văd, vă simt în lături
Cum vă dați pe lângă mine.

În tăcerea ce domnește
Lângă sufletu-mi turbat
Se adună și-mi vorbește
Tot urâtul vostru lat.

Eu vă iert, luați aminte!
Nu mă-mpiedic să v-aștept,
Printre sute de cuvinte
Înțeleg ce-i bun, ce-i drept.

Și îmi caut odihnirea
În aceia ce au fost
Și mi-au arătat menirea
Negândindu-se că-s prost.

Autor Andreea CRISTEA, Buftea, 20.05.2024

*

724 vizite

Comenteaza




Citeste si

Autoportret

O altfel de poezie


Citeste si

Mulțumesc

Rugăciune de mulțumire de la Domnul Dumnezeul Ființei Mele


Citeste si

Ziua de 10 Mai

Calendarul istoriei României


Citeste si

Luni

Nici iarba nu crește