De dragoste

Eram o Evă

Posted by Robertino on 2022-02-06 Poezie

Era flămând de mine
Și parcă era sfânt,
Eu, pâine cu mireasmă
Și vinul pe pământ.

Era îmi pare soare,
Eu lună uneori
Și cerul cât de mare
Nu ne-ajungea cu nori.

Era...eram...aproape,
Un el și-o ea dorind,
Sminteala noastră blândă
Ne urmărea zâmbind.

În palme de lumină,
În urme pe pământ,
Era acum cu mine
Și eu eram la rând.

Era, era odată,
Atunci, cândva, demult
Sau poate mai aproape
Sau mâine sau curând.

Nu știu iubirea asta
Ce drum o apuca,
El, tot flămând de mine,
Eu, tot o pâine grea.

Era cum se mai spune,
Alesul meu de fel,
Iar eu eram o lume
Străină pentru el.

Era și-mi este parcă
Blestemul meu prea sfânt,
Iar eu eram o Evă
Lăsată pe pământ.

Autor Andreea Cristea, 05.02.2022

*

656 vizite

Comenteaza




Citeste si

Mulțumesc

Rugăciune de mulțumire de la Domnul Dumnezeul Ființei Mele


Citeste si

Autoportret

O altfel de poezie


Citeste si

Creion ce scrie povești

Învățături


Citeste si

Covid19 - Iulie 2020

Nu, nu plătim prețul relaxării, plătim prețul lipsei de educație.