Într-o zi a intrat în magazinul meu un bărbat slăbuț, palid și cam trist. A venit la vitrină și m-a salutat, apoi mi-a spus că se chinuie să strângă niște bani cât un bilet de tren ca să ajungă acasă.
- Mă puteti ajuta cu câțiva lei? Oricât...
Nu i-am arătat ușa, așa cum făceam de obicei cu cerșetorii din zonă. Aveam aici uneori recital de povești cu cerșetorii, de fiecare dată cu povești noi. Totuși l-am lăsat să își spună povestea.
Fusese închis pe nedrept mai mult de doi ani. Reușise în instanță să își dovedească nevinovăția, iar acum îl eliberase din penitenciar. Urma să primească o despăgubire materiala substanțială pentru perioada de închisoare executată. Dar nu avea în acest moment niciun ban ca să ajungă acasă, parcă în Vaslui.
O poveste foarte emoționantă. Ce să zic? Totuși, toți cerșetorii au povești emoționante tocmai ca să le dai bani...
- Bun! Uite aici toți banii de drum. Nu mai umbla din ușă în ușă. Du-te la gară, ia-ți bilet și du-te acasă. Lasă trecutul și trăiește-ți viața.
Îmi amintesc că a rămas fără glas când a văzut toți banii pentru biletul de tren. Mi-a mulțumit de mai multe ori și a plecat cu promisiunea că va reveni ca să îmi dea banii înapoi.
- Lasă banii. Tu să fii sănătos. Sănătate și noroc !
Și s-a dus. Nicio clipă nu m-am mai gândit la acest om. L-am lăsat în urmă ca pe orice cerșetor, cu toată povestea lui originală, emoționantă și tristă.
După mai bine de șase luni însă, m-am trezit în magazin cu un alt bărbat, cu un fel de zâmbet pe chip, îmbrăcat într-un costum elegant, cu o sticlă de vin într-o mână și un plic în cealaltă.
- Bună ziua. Am venit să vă mulțumesc pentru ajutor și să vă înapoiez banii.
În câteva cuvinte mi-a amintit despre acea zi în care i-am oferit ajutorul. A fost rândul meu să rămân mut de uimire că și-a ținut promisiunea.
A fost una din cele mai frumoase zile din viața mea, prin prisma faptului că viața mi-a arătat că mai există totuși în lumea asta și oameni cinstiți.
...Iar eu mă grăbisem să-l numesc cerșetor.
*
21905 vizite