La mine in familie ( de muzicanți ) muzica nu a lipsit niciodată. Că era pe casete Agfa sau tdk de la vaporenii care urcau pe Dunăre până în Germania, fie pe role de magnetofon, muzica a însoțit familia mea ca cel mai bun prieten de familie. Beatles, Pink Floyd, Led Zepelin, Be Gees, Mama and the Papa_s, și as tine-o așa câteva ore dar o sa pun etc. Europa liberă era statia de radio care dădea cele mai înalte regaluri muzicale percepute de mine un copil de 12,13,14 ani. Acum nu știu dacă din cauza faptului că locuiam pe granița ( Yugoslavia ) semnalul era cam anemic la oraș. In fiece iarna mergeam la tara să tăiem porcul. Eu, mama și sor_mea. Tata avea program de cântări la cel mai fițos hotel restaurant de pe faleza- Parc Hotel ( PH ). N-a fost o încântare niciodată pentru mine. Mirosul de mațe încă negolite aduse într-o cameră supraîncălzită cu pământ reavăn pe jos, mă făcea să îmi doresc să fi trăit la casa de copii. Apoi spălatul lor cu ibricul în nămol, aventura vieții mele de adolescent in devenire, hormonat. Dacă spuneam că îmi era rău riscam să fut Crăciunul sau să o bag pe mama în spital de oboseala.
Dar după muncă abia așteptam să facă bunica focul și să mă bag lângă radioul meu Pacific.
În Decembrie 89 era atât de cald încât adulții deliberau o strategie de cum să pună mai repede porcul la conservat. Imediat ce am luat vacanța am alergat la sat - 30 km de oraș. Începuse la Europa libera nu știu ce regala cu povesti despre artiști care mă fascinau. Așa că aveam doar muzica in cap știind deja ce supliciu avea sa vina. Aveam și de unde alege. La TV prindeam și sârbii programul 3k cu muzica noua de MTV. Îmi plăcea și asta că nah, adolescenta.
Tata ne-a adus și ne-a lăsat acolo pe noi fetele. Lucra la Liceul industrial nr.1 - șantier naval. Telefon pe vremea aia era doar la poștă și la primăria din sat. Nimic nu prevestea ce va să vina. Deși Timișoara e relativ aproape de Severin numai dacă aveai rude pe acolo sau o ascultai pe doamna Cornea la radio EL cu scrisoarea aceea care oricum nu înțelegeam ce e cu ea, puteai să îți faci o idee despre ce se întâmpla, că se scria istorie.
Pe 22 porcul era deja conserva. Mama ne făcea gogoși in curte și toți eram in tricouri. (De atunci e încălzirea globală și abia după 30 de ani planeta vorbește despre ea ?). Am deschis fereastra cu gândul să pun muzica de la tv și să o ajut pe mama. Și cum butonam eu pe acolo și răsuceam antena ( trebuia căutat programul sârbesc de fiecare data de la un buton rotita la tv-ul diamant ) am nimerit la postul tv Romania. Ora 12 parca, și era emisie la tv. Vinerea, nu duminica. Wow. Miting mare la București. I-am chemat pe toți să vadă că nu mă credeau. Până să ne dumirim noi ce și cum a inceput nebunia. Nu știam nimic de tata. O fi și la oraș răzmeriță , ne intrebam. Apoi , a doua zi a venit tata și ne-a luat la oraș. A zis că sa fim toți împreună că poate se închid drumurile.
A mers tv-ul la noi zi și noapte de atunci. Panica, frica și niciun strop de bucurie vădită. Eu nu am văzut pe nimeni fericit că Ceaușescu a fugit cu elicopterul. Poate doar când vedeai entuziasmul celor ce urlau - dictatorul a fugit, să fi simțit un soi de tremur lăuntric amestecat cu frica. N-aveai cum sa fii bucuros când te chemau la tv ba la baricada de la Dalles , ba la tv.
În lungile nopți friguroase și fără curent electric când stăteam toată familia într-un singur pat, mama ne spunea povesti cu spioni care sug sangele. Să ne sperie sa nu ne mai dorim și harjonim in pat eu cu sor_mea. Am avut asocierea asta ani de zile.
Când trăgeau teroriștii îmi imaginam că sunt spionii ăia. Filme cu teroriști nu văzusem eu încă așa că nu puteam sa fac nicio legătură cu ceva din realitate. Ba m-am și trezit eu deșteaptă să comentez că nu cred că sunt teroriști invisibili. Cum de un oraș întreg cu TIB in fiecare an la Romexpo ( făceam excursie cu școala la TIB ) nu poate să dovedească niste unii vai de mama lor.
- Bai tata, dar daca se împușcă între ei ?
- Cera, ești copil, nu înțelegi nimic, nu te mai baga.
A fost primul Crăciun și revelion in care am mâncat in familie (tata a avut program la restaurant de sărbători de când m-am născut).
Se schimbau lucruri și asta nu era deloc o fericire pentru ai mei. Numai eu mă bucuram că proastă că mâncăm in familie ca in filmele americane. Și totuși o stare de decrepitudine s-a lăsat pe masa de Crăciun. Nu puteai sa înghiți nimic când vedeai atâția morți la tv.
De anul nou au pus Kaoma, Lambada.
O știam deja de pe K3.
Cerasela Cilibon
22.12.2022
https://www.facebook.com/cerasela.cilibon/posts/pfbid0fa8ZiSYpFtiuTMtD2tff8JYbTfYVGFNvuFnbm7ojRYpojY2gmNcJHastSUZ9EAm6l
*
1762 vizite