Mi-au plăcut întotdeauna sărbătorile de iarnă. Bradul, cadourile, luminile, mâncărurile. Uneori era prezentă și zăpada, iar atmosfera era cu adevărat de basm.
Când eram copil cred că erau cele mai fericite zile. Îmi amintesc cum era totul nins, în cartier mirosea a cărbuni arși în sobe sau a fum de prun pentru afumături. Se sacrificau porcii și la pârlitul acestora se bea vin fiert sau țuică fiartă. Bărbații erau câte o săptămână întreagă preocupati cu șuncile și cu cârnații, alergând dintr-o gospodărie în alta pentru întrajutorare, veseli și mereu puși pe glume. Copiii mai năzdrăvani își făceau tunuri cu carbit și bubuiau toată ziua de disperau toți vecinii.
Moșul venea doar noaptea, când noi copiii dormeam. Avea mereu obiceiul, după ce împodobea bradul, să pornească un autobuz electric care se plimba și claxona prin cameră până ne trezeam din somn. Ne pierdeam în magia cadourilor și în mirosul de brad verde până dimineața.
Într-un an, tata a uitat că a ascuns cadourile în cramă. Se uita la un meci și m-a rugat să îi aduc o cană cu vin. Când am intrat în cramă și am aprins lumina am rămas blocat. Pe butoiul de vin erau numai colete cu cadouri. Când le-am spus ce am văzut, mi-au răspuns că probabil l-am întâlnit pe Mos Crăciun. Au făcut într-un fel și au mutat cadourile. Când i-am adus în cramă să le vadă, cadourile nu mai erau acolo.
M-am prins atunci cum stătea treaba, dar am ales să le fac jocul în continuare și chiar să le fac și eu surprize de sărbători, în următorii ani. Părinții mei aici chiar că au fost un model de urmat. Pot spune că de la ei am preluat obiceiul de a îmbrăca zilele sărbătorilor de iarnă cu surprize și momente magice.
Și cu Raluca a fost magic. Până pe la 7 ani, fiecare Decembrie a fost pentru ea o poveste. Moșul Nicolae îi aducea bradul și sute de bomboane. Iar noi împreună împodobeam bradul și îl verificam în fiecare seară de cadouri. Când venea și Moș Crăciun ne auzeai de la stradă cum chițăiam de bucurie.
Anii au trecut. Acum toate s-au schimbat, cartierul, noi, copiii noștri, și au rămas amintirile...
*
3100 vizite